Din lista filmelor pe care le-am vazut de curand, selectate in functie de regizorii mei favoriti, va prezint (complet aleatoriu):
Patrice Chereau, Intimacy (2001) 119′ porneste de la premisa ca “sexul este cel mai spectaculos mod de a cunoaşte oameni” (by csid.ro). Un barman se intalneste in fiecare zi de miercuri cu o femeie necunoscuta, cu care nu schimba un cuvant. Perfect pana cand EL se incapataneaza sa afle mai multe despre EA si uite asa s-a rupt filmul. Daca regizorul ramanea in zona de pur sex & silence si nu si-ar fi explicat viata dura, filmul ar fi avut o sansa sa transmita mai mult din complexitatea unei relatii ciudate dintre doi oameni care pur si simplu se simt perfect impreuna, fara sa vulgarizeze tot misterul prin cuvinte. Cred ca ceea ce i-a unit pe cei doi era mult mai interesant de aflat decat investigarea adevarului din realitatea imediata.
Tom Tykwer, Andy Wachowski, Andy Wachowski, Cloud Atlas (2012) 172′ “The love of my life, what happened to her?” // “Yesterday my life was headed in one direction, today is directed in another.” Exista o ordine a acestei lumi iar lucrurile se intampla independent de vointa noastra. Cam asta ar fi ideea principala. Toti suntem conectati, iar viata noastra nu ne apartine. Ne stim si ne recunoastem din priviri. Stim ca suntem asemenea. Un film SF spiritual as spune care te provoaca sa regandesti propria viata. Foarte bine documentat, intens ca mesaj si tehnic inreprosabil. Baietii care au realizat Matrixul sunt de vina, impreuna cu regizorul filmului Run Lola Run. Un tandem interesant si de succes. As putea spune ca e filmul anului 2012.
Sacha Gervasi, HITCHCOCK (2012) 98′
Un film biografic despre marele regizor englez de trillere psihologice si filme horror: Alfred Hitchcock. Aflam ca de fapt el nu ar fi reusit in cariera sa cinematografica fara sustinerea, loialitatea, devotamentul si dragostea nelimitata a sotiei sale Alma, care si-a asumat rolul de persoana invizibila. Alma a fost pentru Alfred 1st AD, monteur si scenarist. Exact ce spuneam in articolul anterior in subtext. Intr-o familie nu poate exista decat un artist, care la randul sau nu poate excela decat prin celalalt. Doua personalitati puternice si inflexibile nu pot exista sub acelasi acoperis.
Mi-a placut foarte mult povestea. O comedie romantica de unde intelegem ca sacrificiul si dedicatia directionate catre o singura persoana iubita, pot avea rezultate mult mai interesante decat atunci cand ratacesti prin viata de unul singur sau urmarind mai multe tinte. Dar cine e in stare de gesturi nobile in zilele noastre, cand relatiile mor inainte de a se naste dupa bunul chef, urmarind principiul corporatisto-consumist: oricine poate fi inlocuit. Total fals. Uneori intalnirirle si legaturile sunt unice. De aceea anumiti ex ex ex ne bantuie tot restul vietii. Totul tine de prostia sau impulsivitatea noastra sau lipsa de reactie atunci cand nu intelegem ce se intampla, renuntam si alegem altceva mai putin problematic.
Leos Carax, Mouvais Sang (1986), 116′ “You meet a woman, discover her. A woman you love like you’ve never loved anyone. // Her love won’t wait forever.”
Leos Carax, Holy Motors (2012), 115′ cu genialul Denis Lavant si Kylie Minogue intr-un rol pasager, un pic ridicol. Un film despre arta actorului. Un film care nu te lasa sa te apropii de personaje, nu te lasa sa empatizezi. Mi-a placut foarte mult. 5 *****
Jean-Pierre Jeunet, Micmacs (2009), 105′ Este regizorul care a facut si Amelie. Micmacs este o comedie despre o gasca de retarzi geniali, o gasca de looseri, oameni care au iesit din sistem dar care si-au creat propria lume paralela, mult mai colorata si plina de aventura. Bineinteles in underground.
Thomas Vinterberg, The Celebration (1998) 105′ Un film nordic foarte puternic despre intalnirea de familie, la o masa unde toate adevarurile ies la iveala, iar armonia si buna-dispozitia jucate prost oricum, se transforma astfel intr-un infern spectacular. Vi-l recomand cu mare incredere.
Frank Capra, Arsenic and old lace, (1944) 118′
O comedie clasica suculenta despre un cuplu proaspat casatorit care ajung in cele din urma la familia sotului – matusele burgheze – ce se dovedesc a fi criminali maniaci, care nu ezita sa povesteasca cu senitatate si detasare despre crimele savarsite 
)))
Kim Ki-duk, PIETA, (2012)
In PIETA veti vedea o scena de sex & violance dintre o mama si un fiu. Un film surprinzator si puternic. Te va tine in suspans mai mult decat Hitchcock’s films. Coreenii au un anume mod de a exprima drama. Personajul nostru este un fel de camatar-recuperator, care atunci cand “clientii” nu-i pot inapoia banii, ii schingiueste in moduri foarte creative si unice pentru a incasa asigurarea medicala. Este o figura care nu empatizeaza niciodata cu victimele, iar in viata lui personala este la fel de goala precum expresia faciala.
Terry Gilliam, The Wholly Family, (2011) 20′ Un scurt metraj de basm suprarealist. O calatorie plina de aventuri a unui baietel american in oraselul italian Naples. Süße
Liviu Tipurita, Gypsy Child Thieves (2012) 58′56” Un documentar despre retelele de cersetori rromi in strainatate vs fluxul banilor veniti din strainatate catre Romania. Cersetori liberi vs abuzatori.
* sorry typo; nu am un corector; daca se ofera cineva voluntar pentru mai multa acuratete, n-am nimic impotriva unei colaborari
